N-am sa fiu cel mai mândru de ce voi urma sa insirui azi. Macar am ceva sa insirui, pentru a-mi lua somn impacat. Am sa incep cu un mic citat, ca sa va bag in tema:
Some days are better than others. Today was one of the others.
(Contemporan celebru, totusi anonim)
Acum nu vreau sa dramatizez Hiroshima style - desi am tendinta de a face asta des. Cu totii avem zile in care ne bagam membre si organe sau, cum am aflat mai nou, ne intoarcem la 180 de grade - contemporan anonim, totusi celebru. :)
In toata geometria, insa, mi-am dat seama ca astfel de zile sunt ideale pentru a rememora cele mai faine amintiri a.k.a. niste Greatest Hits, daca vreti. Toti facem asta din cand in cand. Ca doar, daca nu ne convine prezentul, preferam sa il trecem putin pe wasted, macar pe termen scurt; adica undeva intre 12 si 24 de ore - nu de alta, dar se poate interpreta.
Si ca sa n-o mai bat in jurul boschetului (?!), trec acum si spre sectiunea concret.
Se intampla ca pe 18le de acum 2 ani sa fie o altfel de zi. Ceva mai racoare tin minte ca era, oricum - asadar, nu debitez in totalitate. Aveam o stare de anxietate, ca si acum de altfel. Dar nu pentru ca am de predat un raport in 2 zile, si nu pentru ca mai aveam vreo 3 zile pana la bac pe-atunci. Cineva prelua atunci responsabilitatea acelei stari, mai mult sau mai putin involuntar. Sa fi fost reciproca acea stare? Nu parea sa fie asa cand ne-am intalnit, intr-un final.
Amandoi ne rapeam timpul de la niste chestii carora oricum le dadeam o importanta exagerat de mare. Insa, tot amandoi luam o pauza, sa zicem. Copoul parea sa fie de-acord. In schimb, nicio banca nu parea destul de primitoare. Nu era stare, trebuia ceva mai multa miscare - chill, nu ma apuc de versuri. :)
Da' gasiram si acea banca pana la urma. Si, deodata, orizontul parea din ce in ce mai luminos (desi eram cu fata spre apus). Atmosfera era din ce in ce mai incurajatoare. Buna dispozitie era intr-o dispozitie din ce in ce mai buna. Increderea scotea usor capul la lumina. Mai trebuia totusi ceva. Nu mult. O doza usoara de Jack Sparrow, o mostra concentrata de Chandler din Friends.. si, o noua amintire se trecea singura in albumul alora faine a.k.a. compilatia Greatest Hits, daca inca mai vreti. :)
Pacat ca avea sa aiba doar impactul trecator al unui one hit wonder. Dar e destul de greu sa contesti faima unui astfel de hit; faima din care, de altfel, inca mai rezista eroic, undeva prin subconstient, macar - asemenea unei astfel de amintiri..
Si aici ar trebui sa ma opresc, pentru ca se pare ca am pierdut si notiunea de concret, pana la urma. De nu m-am facut (deloc) inteles, considerati ca, pur si simplu, nu a fost nevoie. :) Cum am mentionat la inceput: am insiruit sa imi iau somn impacat.
Astea fiind tastate, va doresc sa nu aveti zile din categoria the others.
Sa aveti, in schimb, niste one hit wonders de platina! ;)
Zile "the others" tot vom aveam de-a lungul vietii, trebuie sa invatam cum sa trecem de ele. Uneori e indicat sa avem asa zile ca sa stim sa zambim si sa ne bucuram mai mult in the days that are better than the others. Si partea de amintiri pierdute in subconstient, pe cele frumoase e bine sa le pastrezi mereu vii, iar pe cele nashpa da-le erase, e spre binele tau. >:D<
RăspundețiȘtergere