Treceți la conținutul principal

Reckless Reviews: I'm with You - Red Hot Chili Peppers


Trecând puţin cu urechea şi pe la sunetele zilelor noastre, am ales să mă opresc asupra unui album - cel puţin - demn de un grad semnificativ de atenţie auditivă. Consider că nu sunt singur atunci când afirm că urmează să vă descriu una din cele mai aşteptate lansări de pe piaţa muzicală a anului 2011. De ce una din cele mai aşteptate? Pentru asta ar trebui să ne îndreptăm atenţia spre cei 4 responsabili de la Red Hot Chili Peppers.

Albumul I’m with You, lansat la sfârşitul lunii august, marchează primul material discografic lansat de californieni de la succesul înregistrat în 2006, cu Stadium Arcadium. Cei aproximativ 5 ani de aşa-zisă linişte s-au dovedit, însă, decisivi în stabilirea unei noi direcţii pentru formaţie. Aflaţi într-o bine-meritată pauză, dupa un ciclu neîntrerupt de înregistrări şi turnee din 1999 până în 2007, la începutul anului 2009, membrii formaţiei sunt puşi faţă în faţă cu cea de-a doua plecare a chitaristului John Frusciante. Raportându-ne la succesul înregistrat de RHCP împreună cu Frusciante de la Californication încoace, putem conştientiza greutatea pierderii pentru cei rămaşi: solistul Anthony Kiedis, basistul Michael “Flea” Balzary şi bateristul Chad Smith. Însă, conştienţi de faptul că nu trec pentru prima oară prin acest impas, cei 3 au regăsit puterea de a-şi fauri un nou început. Drept urmare, în acelaşi an, l-au recrutat pe Josh Klinghoffer, un chitarist deloc străin formaţiei, totuşi cu un stil aparte care îşi va pune amprenta asupra viitorului album.

Şi tocmai acest fapt iese primul în evidenţă. La o primă ascultare, nu puţini sunt cei care s-au abţinut să puncteze faptul că se simte cu adevărat acel gol, conturat de lipsa lui Frusciante, pe care succesorul său încearcă să-l acopere, într-un fel sau altul. În schimb, alte critici negative nu s-ar dovedi relevante privind celelalte aspecte ale albumului. Funk-ul piperat cu diverse alte influenţe reprezintă, de acum, un veritabil trademark al RHCP, nelipsit, de altfel, nici de pe I’m with You. Şi, totuşi, unde regăsim ideea de renaştere a formaţiei, în cadrul sau prin intermediul albumului?  Posibilităţile sunt generoase: în inovaţia adusă de Klinghoffer, în uşoarele influenţe de rock progresiv din unele melodii, în proaspetele talente de pianist ale lui Flea, în mustaţa ciudată a lui Kiedis şi în multe altele..

În cele din urma, însa, ceea ce s-a dovedit cu adevarat important în această nouă direcţie este nimic altceva decât dorinţa Pepperşilor de a-şi duce mai departe originalitatea sunetului şi de a-şi consolida un loc de cinste printre cele mai indrăgite formaţii rock ale ultimilor 20 de ani. Personal, văd albumul I'm with You ca pe un început bun, destul de promiţător, decent pentru a  susţine ideea de renaştere a Red Hot Chili Peppers. Drept confirmare, aştept şi o continuare. :) 

Eu cam atat am avut pe suflet. Vă invit să-i daţi si voi o ascultare.

Tracklist:


Pont: Piesele boldite sunt recomandări personale! ;)




Comentarii