Wake up! September ended.

Frigul care incepe deja să se instaleze nu poate anunţa decât un singur lucru: cam gata şi cu vara studenţească.
Acum când toamna îşi intră cu adevărat în drepturi, aşa şi studenţii îşi redobândesc din nou statutul (scos după 3 luni de la naftalină), acompaniaţi, în acest an, de o nouă generaţie de boboci mai vlăguită numeric, însă poate mai promiţătoare.

Revin aglomeraţiile, alergăturile, zilele interminabile petrecute numai în preajma facultăţii - lucruri de care inconştient am dus dorul şi pe care abia aşteptăm sa le înjurăm din nou. Că doar aşa e când devenim prea comozi pentru propriul bine. Dar şi când ne-o luăm peste comoditate!

Eh, ne plângem puţin până ne intrăm în ritm; apoi, totul devine posibil. Ne împăcăm cu materiile, cu profii, cu orarele absurde, cu parţialele ce mereu ni se par întregi, cu cele-care-nu-se-merită-a-fi-menţionate-de-pe-acum, dar ne şi bucurăm de cafelele, prânzurile fugărite, băutele şi chefurile mereu binevenite alături de prietenii şi colegii, cu care, vrem sau nu, ne-am procopsit pentru un nou an universitar.. Săracii de noi!

Aşadar, nu prea avem ce regreta. Singurul regret ar fi că n-o să ne mai întalnim cu anii ăştia. Dar asta nu înseamnă că tre' să-i aşteptăm pe următorii să vedem dacă e chiar aşa cum ziceam. Să încercăm sa profităm cât mai mult de ceea ce avem şi ni se oferă, pentru că aşa putem spera ca vom dobândi în continuare.

Personal, nu vreau sa ma plâng de pe acum că sunt în anul 3. Ar trebui de fapt sa îmbrăţişez gândul că încă nu am scăpat întru totul de starea de boboc, care e conştient că încă mai sunt multe de învăţat. Chiar şi doar într-un an. 

Cine ştie?! Poate e un nou început.

S-o studenţim cum trebuie şi anul ăsta!